"Prezentul nostru nu este inca unul strans.Întrucât este clipa , e insesizabil.Nu suntem contemporani cu prezentul nostru pentru că nu îl trăim, ci altceva decat noi, o putere impersonală , ne trăiește.Dacă am trai cu adevarat am fi eterni.Dar noi suntem trăiți si de aceea murim.Trăiți - adica supti, consumati, uzati, restituiti obiectivitătii.
Prezentul nostru cotidina pe care il trăim, "cel uzual" , este de fapt cel mai recent trecut.
Prezentul cotidian este trecutul imediat.Modalitatea sa fireasca de expresie este imperfectul.Gândit , devine perfect compus.Acesta este modul amintirii finite.Imperfectiunea este modul ratarii.Nu putem fi constienti decat de lucrurile care ne scapa.Constienta implica pierderea, iar pierderea implica caderea.Constienta este urma nostaligica a ratarii.
Si acum timpul.Fericirea este legata in chip enigmatic de timp.Farmecul timpului este legat de frumusetea sfasietoare a aparentei.Si raul este legat de existenta aparentei, de aparenta care stie ce e si caută să se impună drept contrariul a ceea ce este.Dacă aparențele dispar, esenta se surpă.
Există o aparență care e glorie , si care distruge.A supune timpul inseamnă a deveni constient de faptul ca te traiesti.Cand devii constient nu faci decat sa te suprapui trecutului recent, care incă nu a murit prezentului trăirii.Este ca si cum ai retrăi trecutul.Cand retraiesti totul este trait, adica intregul careia i-a fost suprimata iluzia finitudinii.Aceasta este fericirea.
Sub forma nostalgiei."
Prezentul nostru cotidina pe care il trăim, "cel uzual" , este de fapt cel mai recent trecut.
Prezentul cotidian este trecutul imediat.Modalitatea sa fireasca de expresie este imperfectul.Gândit , devine perfect compus.Acesta este modul amintirii finite.Imperfectiunea este modul ratarii.Nu putem fi constienti decat de lucrurile care ne scapa.Constienta implica pierderea, iar pierderea implica caderea.Constienta este urma nostaligica a ratarii.
Si acum timpul.Fericirea este legata in chip enigmatic de timp.Farmecul timpului este legat de frumusetea sfasietoare a aparentei.Si raul este legat de existenta aparentei, de aparenta care stie ce e si caută să se impună drept contrariul a ceea ce este.Dacă aparențele dispar, esenta se surpă.
Există o aparență care e glorie , si care distruge.A supune timpul inseamnă a deveni constient de faptul ca te traiesti.Cand devii constient nu faci decat sa te suprapui trecutului recent, care incă nu a murit prezentului trăirii.Este ca si cum ai retrăi trecutul.Cand retraiesti totul este trait, adica intregul careia i-a fost suprimata iluzia finitudinii.Aceasta este fericirea.
Sub forma nostalgiei."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu