Ma imbrac cu o rochie sobra si iata-ma o tanara doamna, in timp ce un copil, care sunt tot eu, moare de plictiseala si se lalaie undeva, in fundal, la marginile gandirii.Imi trag pe mine blugii si o camasa lalaie, dansez prin casa si sterg si praful, n-am mai mult de 16 ani.Ma intalnesc cu o acritura, o vipera, care-mi inmoaie creierul: am 100 de ani, am murit demult.Stau de vorba cu un copil, sunt sora lui mai mare, iar daca e maica-sa prin prejur, sunt si eu, o tanti care-l intreaba ce vrea sa se faca cand o sa fie mare.Stau intr-o sala de cinematograf si un film reuseste sa ma dea peste cap, as vrea sa nu se mai termine, e intuneric, mi-aduc aminte de mine, nu am nici o varsta.Nici cand visez nu am nicio varsta, desi parca as fi foarte tanara si foarte batrana in acelasi timp, nu ma recunosc, desi stiu ca sunt eu. Cand raman singura sunt o batrana de la inceputul lumii, puternica, intangibila. Cand ma uit intens in oglinda, nu pentru ca sa-mi vad fata, ci ca sa ma linistesc, sa gasesc privirea aceea veche, de batrana-copil, dau , uneori, de expresia severa pe care o recunosc ca fiind dintodeauna, de cand ma stiu: in spatele fetei mele e cineva care ma priveste. Cand sunt in prezenta unui barbat ma apuca lehamitea la gandul ca el s-ar putea uita la mine doar ca la o femeie, ma uratesc voluntar.
Cand dau peste barbati egali in inocenta cu mine, devin prietena lor buna, sora, confidenta.Cand sunt cu cel pe care-l iubesc, tot tribul de fetite-fete-femei se strange in jurul lui si....atat.