Si sunt sigura ca afara e lumina, dar aici e intuneric chiar daca e sase dimineata si canta supergirl si beau tequila sunrise si eu as vrea sa mai stau umpic.Si stiu ca m-am pierdut pe drum, dar mie imi place sa ma pierd.Mai ales in Bucuresti imi place sa ma ratacesc.Poate am nevoie de toate astea ca sa ajung la final.Ca in povestile nemuritoare, unde personajul principal trebuie sa treaca prin niste probe ca sa ajunga la comoara/maturizare/fericire.
Cateodata , cand vorbesc cu mine , imi aud gandurile atat de tare ca am impresia ca toata lumea mi le aude, si e ciudat pentru ca vocea mea interioara e una de fetita mataita si enervanta care ma face in toate felurile ca sa ma trezeasca.