Dupa 2 luni inca nu mi-am revenit din soc.Inca ma mai surprind intrebandu-ma "De ce eu? De ce mie?". Subconstientul meu inca rumega informatiile si cauta raspunsuri.Cel mai greu este sa traiesti cu vinovatia.Sa refaci continuu ultimele luni, ultimii ani, si sa te intrebi unde ai gresit, ce ai fii putut face altfel, de ce nu ai fost mai devreme la doctor.

Si astazi ma simt fericita.Dar nu foarte fericita, pentru ca imi e frica sa fiu foarte fericita.Sunt superstitioasa.Simt ca daca dau drumu fericirii complete din pieptul meu o sa fiu pedepsita.Simt ca nu am voie sa fiu fericita.

Si in plus, asta-i motiv sa fii fericit? Ca in sfarsit ti s-a redus doza de pastile?