Beirut-Gibraltar

I used to listen to this song on repeat a long long time ago, in another life. Then some horribly bad things happened, and not only I have forgotten about it, I somehow decided never to remember it.

You see, somehow because the pain and the sadness were too big I took a major decision: not to remember anything anymore. Memories are the biggest problem of this life I thought.
For a while, my mind was obsessed with the same moment over and over again. I managed to forget everything except the only thing I wanted.



As I am listening to this song today, I realise that not only I am not the same person I was 6 months ago, I don't recognise that person, her life, her life philosophy. Everything that happened before seems like a dream, like someone else's life.

But like the stranger on the train told me, is only the beginning. I should not fight against anything I'm feeling, I should only accept it. Everything that's happening is good. I feel reborn in a strange way.

Maybe in a few years, everything will make sense again. Or maybe everything will just make a different sense than today.

3

Am devenit umpic obsedata de toata povestea asta.

Nu stiu ce sa mai fac cu mine sa ma simt mai bine.
Am incercat de toate.
Sa-mi explic, sa ma gandesc la tot iar si iar, sa plang, sa urlu , sa te injur , sa-ti scriu, sa te urasc.



Nimic nu functioneaza.

Mi-am dat seama ca trebuie sa te uit spre binele meu .

Am impresia ca o sa vin in tara si o sa te vad.
E totul prea dureros. Ma simt de parca m-a parasit prima mea iubire fara nici o explicatie.

Cand erau protestele pt moartea ta imi inchipuiam ca zbor cu tine deasupra Bucurestiului si facem misto de toti prostii. Ei nu inteleg ca nu mai are nici un rost. Oricum nu te pot aduce inapoi.

2.

Stiu. E o prostie sa scriu aici.
Oricum nu o sa te uit niciodata. Si nu o sa uit nimic din zilele astea.
Asa cum nu am uitat nici acum de bunicu.
Insa ma simt mai bine cand scriu.
Mi se repeta iar si iar in cap aceleasi idei. Poate mi-a scapat ceva si nu am
inteles eu bine.
Poate daca reiau firul intamplarilor de la inceput o sa inteleg ce s-a intamplat si o sa pot sa traiesc linistita.
E totul ca o problema de matematica. Nu am toate datele , de asta raspunsul nu exista.
Am fost umpic invidioasa ca ai murit.
M-am gandit: cate lucruri noi ai aflat, acum stii jumatate din secretele universului.

M-am uitat la toate Final Destination si dupa la toate filmele cu accidente pe care le-am gasit. Imi placea, trebuia sa vad oameni murind.

Tot ce vreau e sa inteleg Nicoleta. 
Sunt impacata cu mine ti-am spus . Vreau doar sa stiu de ce ai murit tu. Si dc o sa murim toti. Vreau sa stiu daca o sa te mai vad si daca o sa-ti mai vorbesc.

-va urma-

1.

Am hotarat sa scriu aici pentru ca nu am avut de ales.

Mi-am plictisit toti prietenii vorbind despre tine.

Povestind despre tine.

Acum 2 sapt F. mi-a spus ca intr-un an o sa uit de tine. Mi-au rasunat in cap cuvintele lui de atunci. Nu vreau sa te uit niciodata.

M-am hotarat sa fac o poza de fiecare data cand ma gandesc la tine.

Orice melodie ascult mi se pare ca e despre tine.

E la fel ca dupa o despartire dureroasa. Nu intelegi cu ce ai gresit. Nu am regrete insa creierul neu incearca sa-si explice de ce?

Singura diferenta e ca nu am cum sa te contactez, sa iti spun ca mi-e dor de tine, sa te injur sau sa-ti dau cadourile inapoi.

Nu ti-as da nici un cadou inapoi. Din contra, regret ca am aruncat la gunoi geaca de piele de la tine. Mai tii minte? Mi-ai dat-o pentru ca ploua afara si pentru ca nu aveai umbrela si m-am prefacut ca am uitat-o de fiecare data cand ne-am intalnit dupa. Mi-ai spus dupa 2 sapt ca pot sa o pastrez.

Am incercat la inceput sa ma gandesc la ce lucruri nasoale ai facut tu. Sa suport mai usor tot. Nu am gasit nimic nasol. Ce cliseic, dar chiar e numai de bine despre tine.

Mi-am spus ca mai bn ca ai murit decat sa traiesti desfigurata toata viata. Dupa m-am razgandit si nu mi-a mai pasat.

Inconstient creierul meu repeta intruna in cap aceeasi fraza : "a murit nicoleta. A murit nicoleta. A murit nicoleta." Dupa o saptamana din ce in ce mai putin. Si dupa dupa ce mi-a zis F. ca o sa te uit m-am chinuit eu sa-mi aduc aminte de tine de fiecare data cand gandurile mele nu erau ocupate cu nimic.

 -va urma

Mi-am aruncat primul laptop la gunoi.moartea unui deceniu

Va mai aduceti aminte de tastatura mea plina de firmituri?
Am hotarat ieri sa o curat. Inafara de firmituri avea si cateva taste lipsa, de acum cativa ani de cand am incercat sa o curat scotandu-i tastele si punandu-le la loc dupa.
Nu le-am mi gasit pe toate la sfarsit.
Ieri m-am apucat iar sa o curat pentru ca de vreo 2-3 ani de cand nu am mai deschis laptopul ala se pusese un praf grozav pe el.
In timp ce Flo il desfacea de toate surubelele si ii scotea toate interioarele, eu curatam tastatura, iar dupa am inceput sa curat si coolerul cu betisoare de ureche si servetele umede , pentru ca, cu asipratorul nu iesea tot.
Ah, am uitat sa mentionez.i se stricase cumva mufa pe dinauntru, de aia nu mai mergea.
Cert e ca dupa vreo 2 ore petrecute asa, cu tastautura si toate intestinele curatate si aruncate peste tot, l-am asamblat la loc si ca sa vezi .... ca tot nu mergea.
Eu pur si simplu voiam sa ma uit pe niste poze mai vechi si sa salvez niste chestii de pe acolo . In fine, ne-am enervat, i-am pastrat inima (hardul) si plamanii ( ramii) si l-am aruncat la gunoi, cu tastatura curata, cu coolerul si toate cele curate.

Dupa 2 ore

Ne-am dat seama ca adaptorul de mufa (care facea din 3 dinti,2) era de fapt stricat si da, am scos ala( ca nici nu mai pot sa-l numesc laptop la cum arata saracu) din gunoi, am fortat mufa si ce sa vezi.. Tot nu mergea.

Ps. Miha, tu nu cred ca iti mai aduci aminte, dar aveam lipit pe laptop o chestie de la tine si Jacobs cu "te invit la o cafea, miha pe adri bla bla bla", stai linistita, l-am pastrat.