Imi aduc aminte ce simplu era totul cand nu stiam sa vorbesc.adica stiam sa vorbesc, bineinteles, numai ca nu aveam chef.imi placea mai mult sa tac si sa-i ascult pe ceilalti.aveam impresia pe atunci ca daca stii sa vorbesti esti cineva.ii admiram si invidiam pe cei care vorbesc mult.nici nu mai eram atenta la vorbele lor si doar la gesturi, la dansul buzelor cand le ieseau cuvintele din gura si ma gandeam ca eu nu o sa fiu niciodata o persoana care vorbeste mult.credeam chiar ca numai daca vorbesti mult si comunici reusesti sa ajungi cineva in viata.nu conteaza ce spui, important e sa spui ceva.eu nu eram in stare sa raspund nici la cea mai simpla intrebare:ce mai faci?nici nu mi se parea simpla; ce mai fac acum sau in general..in interiorul meu sau ce fac astazi?sau ce am facut zilele trecute?sau ce am degand sa fac zilele urmatoare?lunile urmatoare?ma gandeam atat de mult incat pana la urma raspundeam 'bine, tu?' si dupa urma explozia de cuvinte din parte lor care dupa se transformau in stari ce pe mine ma fascinau atat de mult.acum cand ma intreaba cineva ce mai fac raspund tot la fel, dar din plictiseala si din lipsa de chef.
imi aduc aminte ca eram la gradinita si m-a intrebat educatoarea ce mai fac si i-am spus ca rau . acasa mama mi-a spus ca niciodata nu se raspunde cu rau la aceasta intrebare pentru ca nu e frumos(sau politicos , nu mai stiu) si se zice 'bine, tu?'. deci chestia asta e mai mult adanc-freudiana gen.
ideea e ca eu niciodata nu m-am simtit stanjenita de linistea dintre mine si o persoana sau mai multe .mie imi place sa tac.numai ca am uitat cum se face.
______
acum nu imi mai plac persoanele care turuie.
__________
un citat(de nu-stiu-de-unde):
"Ce faceti voi cu toate cuvintele? Gura e magnetica (se pare ca polii buzelor se schimba continuu... si cuvantul se inchide; se rostogoleste in el insusi ca o morisca, apoi tasneste suplu, fara suflet, caci sufletul are radacini, ori, in aer, s-ar agata...). Va e teama de cuvinte, de le aruncati? Ele afara, voi, inauntru. Doar tacerea schimba raportul. Dar, pentru ca tacerea voastra e flecareala, sunteti atat de inauntru, incat nici nu v-ati nascut."(Memoria cuvintelor absente)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu