Cat am stat singura de craciun in camin, priveam prin geamul de pe hol cum toti pleaca cu bagaje imense acasa si aveam impresia ca caminul devine mai usor.dimineata cand mergeam la baie era atat de pustiu incat aveam impresia ca sunt intr-un spital de nebuni.
imi place caminul asta, cu toate ca este in centru, si trec o gramada de trolebuze, autoubuze si masini, de la geamul meu pare ca sunt intr-o padure.nu vad nici macar un acoperis , nici macar casa poporului.cand bate vantul nu aud nici macar masinile.
cateodata am impresia ca sunt pe dos.cand sunt trista ma imbrac in culori vesele si cand sunt fericita ma imbrac numai in negru.anul trecut desi eram atat de departe de oras se vedeau  numai blocuri si era mai uman totul decat cum este acum in mijlocul lui.