Am intrat amîndoi într-un local, primul ieşit în drum. Puţin îmi păsa  unde mă duc. Chiar m-aş fi bucurat dacă mă recunoştea cineva. Din păcate nu erau decît figuri  necunoscute. Ne-am aşezat la o masă unul lîngă celălalt. El a început,  exuberant, o conversaţie simplistă, fără nivel, debitînd lucruri  nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răguşit, avea un timbru  aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus:
"Taci!  Lasă-mă doar să te privesc".
El rîse vulgar, zgomotos:
"Ei  drăcie! N-o să stăm muţi!"
"Te rog mult!"
Mă privi lung, nedumerit  de insistenţa mea, apoi ridică din umeri:
"Eşti ciudată!"
frumos frumos!
RăspundețiȘtergeremersi http://www.scribd.com/doc/494875/Mihail-Drumes-Invitatie-la-vals
RăspundețiȘtergereaha... invitatie la vals.
RăspundețiȘtergereVorbeam cu cineva despre cartea asta ieri.