Cand eram mica, ai mei parinti nu mi-au spus ca oamenii o sa spuna"pa" si o sa plece pentru todeauna, oricat de apropiat ai fi de ei.Nu mi-au spus nici ca o sa mi se  spuna "oricum vroiam doar sa te fut", nici ca la inceput s-ar putea sa ti se spuna, chiar daca nu va cunoasteti "chiar daca o sa-mi spui sa te las in pace eu nu am sa te las" si totusi te-au lasat in pace cu toate ca nici macar nu le-ai cerut tu sa te lase in pace.
Nu mi-au spus ca o sa ma lase singura in parc noaptea, o sa mi se intoarca spatele si o sa plece pentru ca trebuie sa prinda Subcarpati.
Nu mi-au spus ca oamenii sunt ipocriti.Ca ti se spune sa iubesti naiv, cand ei...
Imi pare rau ca am transformat acest blog intr-un loc al frustrarilor mele, odata era altceva, dar zilele astea m-am hotarat sa devin mai rea cu cei din jurul meu si sa nu mai iert prostiile oamenilor.




As vrea sa plec la tara la bunicii mei, sa scap gradina aia din spate de buruieni si sa ma apuc sa cresc rosii, si morcovi, si cartofi.Si sa vad care din visinii aia tot din spate mai sunt buni de ceva.Sa ma duc dimineata pe camp cu o carte, cu azorel si sa ma intorc la amiaza topita de caldura si sa adorm in camera aia de pe prispa asa de racoroasa.Sa ascult radio cu bunicul de dimineata in timp ce ne bem cafeaua, si sa ma duc la biserica cu bunica duminica.Sa-mi petrec asa toata vara si sa ma doara in dos de voi!

Dar m-am angajat:D