Sunt un hibrid concret-abstract care respira.Traiesc intr-un fel ceea ce se pare ca traiesc unii oameni carora li s-a amputat o parte a corpului, o mana sau un picior si pe care, se zice, ei le simt ca si cum ar fi in continuare acolo, la locul lor.Toate adrianele astea exista intr-un fel, sub alta forma, naiba stie, le simt, imi imprumuta senzatiile lor, mi-au lasat o uriasa mostenire si o gramada de datorii in acelasi timp.Cum sa se inteleaga, ma intreb, fetita baietoasa de la 4 ani cu momaia de la 6 sau cu fetita ambitioasa de la 9 ani, tocilara de la 11 cu lenesa de la 16, anemica de la 19 cu virala de la 21, urata de la 10 cu frumusica de la 13, visatoarea de la 16 cu proasta de la 15, indrazneata cu timida, revoltata cu fricoasa, isteata nesuferita cu incrancenata si confuza pe care acum le pretuiesc mai mult, alintata cu severa taioasa, si tot asa.O, dar ele toate, proaste si istete, urate si frumoase, nesuferite si dragute, salbatice si blegute, ele toate se inteleg tacute, cuminti.
"Spune-mi despre tine", mi-a zis un baiat care spunea ca ma iubeste.Si-n clipa aia am realizat pt prima data ca nu pot vorbi despre mine fara sa am mereu sentimentul unei ingrozitoare si inevitabile tradari.Despre care mine?"Vrei sa-ti povestesc cum eram la cinci ani?""Sau vrei sa-ti povestesc despre idioata de la 15?