sâmbătă

despre smiorcaiala

Cand m-am internat in spital , a doua zi, a venit unchiul meu in vizita. Dupa 2 vorbe a izbucnit in plans, om la 50 de ani. Tatal lui murise de cancer la plaman. Retraia povestea.
Cand a venit tata 2 zile mai tarziu nu a plans deloc, cu toate ca doctorul ii spusese ca sunt captusita bine. Cand a murit bunicul meu acum 2 ani , tata nu a plans deloc.Era vizibil afectat, insa nu a plans.

Singura data cand l-am vazut pe taica-miu plangand a fost cand aveam eu vreo 5 ani si plangea pentru ca  isi facea griji de viata de familie(el cam dupa 5 ani de casnicie a inceput sa se ingrijoreze)

Cu toatea astea taica-miu e un om foarte sensibil. Daca nu cel mai sensibil om pe care il cunosc. Tine minte ce i-ai zis si acum 5 ani. Daca e un lucru rau .Cand vine vorba de el.

Si ca sa continui cu evidenta plansului, evident cel mai mult am plans eu mereu. Insa pe locul 2 e unchiul meu, un punct in plus, el a plans si cand a murit bunicul .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu