sâmbătă

2.

Stiu. E o prostie sa scriu aici.
Oricum nu o sa te uit niciodata. Si nu o sa uit nimic din zilele astea.
Asa cum nu am uitat nici acum de bunicu.
Insa ma simt mai bine cand scriu.
Mi se repeta iar si iar in cap aceleasi idei. Poate mi-a scapat ceva si nu am
inteles eu bine.
Poate daca reiau firul intamplarilor de la inceput o sa inteleg ce s-a intamplat si o sa pot sa traiesc linistita.
E totul ca o problema de matematica. Nu am toate datele , de asta raspunsul nu exista.
Am fost umpic invidioasa ca ai murit.
M-am gandit: cate lucruri noi ai aflat, acum stii jumatate din secretele universului.

M-am uitat la toate Final Destination si dupa la toate filmele cu accidente pe care le-am gasit. Imi placea, trebuia sa vad oameni murind.

Tot ce vreau e sa inteleg Nicoleta. 
Sunt impacata cu mine ti-am spus . Vreau doar sa stiu de ce ai murit tu. Si dc o sa murim toti. Vreau sa stiu daca o sa te mai vad si daca o sa-ti mai vorbesc.

-va urma-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu